Vreau să dedic acest articol celei mai importante
persoane din viaţa – Mama.
Despre persoana mamei mele pot vorbi la nesfîrşit,
pentru câteva simple motive, cum ar fi faptul că mi-a dat viaţă, o educaţie,
mi-a dăruit dragostea şi m-a învăţat că fericirea e o trăire continuă alături
de cei dragi. Nu ştiu dacă mama mea va citi acest articol, dar eu vreau să-l
structurez sub aspectul unei scrisori.
Dragă Mamă!
”Chiar dacă nu ţi-am trimis niciodată scrisori şi
această pagină nu are aspectul unei coli de hârtie, şi nici scrisul nu este
unul caraghios ca al meu, dar cele scrise sunt din suflet şi cu adevărat.
În primul rând vreau să-mi
cer scuze pentru toate greselele mele, toate lacrimile şi durerile provocate de
fapte şi cuvinte neţinând cont că au fost voluntare sau involuntare, conştiente
sau inconştiente. Compun această scrisoare pentru a-mi arăta dragostea mea faţă
de tine şi în semn de recunoştinţă pentru tot ce ai făcut în această viaţă
pentru mine. Ştiu că nu îmi ajung cuvinte ca
să pot reda tot ce ai făcut pentru mine, începînd cu nopţile care nu le-ai
dormit, zilele care le-ai suferit şi viaţă care ţi-ai jertfit-o pentru mine.
Acum îmi lipsesc mangaierele braţelor tale de care aveam parte în copilărie,
gingaşa ta voce şi privirea plină de dragoste. Vreau să-ţi mulţumesc pentru
educaţia primită, pentru dragostea dăruită care mă face să rămân în suflet
mereu acel copil care am fost acum mulţi ani în urmă, aşa cum arătăm într - o
poză alb - negru, unde eram îmbrăcat în alb, aveam părul
un pic mai lung şi creţ şi aveam acea privire „fioroasă”. Zâmbetul care îl am
pe buze în fiecare dimineaţă este doar pentru tine şi doar datorită ţie,
pentru că ştiu că te gândeşti mereu la mine şi mă porţi în sufletul tău plin
de bunătate.
Cele mai sus scrise de
mine nu ar avea nici o însemnătate dacă nu ar fi însoţite de cuvintele prin
care vreau să-mi exprim acel sentiment de Dragoste faţă de Mamă, care este ca
un foc veşnic în inima mea ce nu poate fi stins niciodată, şi îmi luminează fiecare
clipă din viaţă.
Acum la finalul acestei
scrisori îmi vine să strig atât de tare încât să mă auzi de la miile de
kilometri care ne despart: Te iubesc, scumpa mea MAMĂ! Şi să ştii că te voi iubi întreaga
mea viaţă care ţi-o datorez în totalitate ţie.”
Din păcate, ajungem să apreciem târziu sacrificiile pe care le face mama pentru noi, copiii. Ajungem să regretăm gesturile sau cuvintele aruncate și alimentate doar de focul răzvrătirii, specific adolescenței.
RăspundețiȘtergereSe spune ca agape, dragostea necondiționată, este cu adevărat simtită doar în relația părinte-fiu/fiică...sau că un copil ajunge să își aprecieze cu adevărat părinții în momentul în care devine și el părinte.
Mă bucur să găsesc în tine atâta curaj, sensibilitate și respect față de cea care ți-a suflat viață. :)
Ai un caracter frumos, mulțumită mamei tale.