Mama

Mama

Vreau să dedic acest articol celei mai importante persoane din viaţa – Mama.

Despre persoana mamei mele pot vorbi la nesfîrşit, pentru câteva simple motive, cum ar fi faptul că mi-a dat viaţă, o educaţie, mi-a dăruit dragostea şi m-a învăţat că fericirea e o trăire continuă alături de cei dragi. Nu ştiu dacă mama mea va citi acest articol, dar eu vreau să-l structurez sub aspectul unei scrisori.

Dragă Mamă!

”Chiar dacă nu ţi-am trimis niciodată scrisori şi această pagină nu are aspectul unei coli de hârtie, şi nici scrisul nu este unul caraghios ca al meu, dar cele scrise sunt din suflet şi cu adevărat.

În primul rând vreau să-mi cer scuze pentru toate greselele mele, toate lacrimile şi durerile provocate de fapte şi cuvinte neţinând cont că au fost voluntare sau involuntare, conştiente sau inconştiente. Compun această scrisoare pentru a-mi arăta dragostea mea faţă de tine şi în semn de recunoştinţă pentru tot ce ai făcut în această viaţă pentru mine. Ştiu că nu îmi ajung cuvinte ca să pot reda tot ce ai făcut pentru mine, începînd cu nopţile care nu le-ai dormit, zilele care le-ai suferit şi viaţă care ţi-ai jertfit-o pentru mine. Acum îmi lipsesc mangaierele braţelor tale de care aveam parte în copilărie, gingaşa ta voce şi privirea plină de dragoste. Vreau să-ţi mulţumesc pentru educaţia primită, pentru dragostea dăruită care mă face să rămân în suflet mereu acel copil care am fost acum mulţi ani în urmă, aşa cum arătăm într - o poză alb - negru, unde eram îmbrăcat în alb, aveam părul un pic mai lung şi creţ şi aveam acea privire „fioroasă”. Zâmbetul care îl am pe buze în fiecare dimineaţă este doar pentru tine şi doar datorită ţie, pentru că ştiu că te gândeşti mereu la mine şi mă porţi în sufletul tău plin de bunătate.

Cele mai sus scrise de mine nu ar avea nici o însemnătate dacă nu ar fi însoţite de cuvintele prin care vreau să-mi exprim acel sentiment de Dragoste faţă de Mamă, care este ca un foc veşnic în inima mea ce nu poate fi stins niciodată, şi îmi luminează fiecare clipă din viaţă.

Acum la finalul acestei scrisori îmi vine să strig atât de tare încât să mă auzi de la miile de kilometri care ne despart: Te iubesc, scumpa mea MAMĂ! Şi să ştii că te voi iubi întreaga mea viaţă care ţi-o datorez în totalitate ţie.”

"Ultima Noapte"

Ultima Noapte

Luna o admiram in noapte,

Stelele-mi vorbeau in şoaptă,

O mângâiam doar din privire,

Ea-mi răspundea doar prin iubire.

O rază de lumină s-a desprins

Când focul dragostei s-a-prins

Si luna-n şoaptă îmi spunea

Că asta îi ursita mea.

M-am apropiat uşor, uşor

Şi-am sărutat-o încetişor,

Hainele pe corp i-alunecau,

Iar ochii verzi îi lăcrimau.

Îi sarutam cu pasiune sânii,

Alături îmi cântau salcâmii,

Pe cer vântul plimba un nor

Care-mi striga amor, amor.

Cu mâna păru-i mângâiam,

În timp ce tot ne sărutam,

Buzele mari îi tremurau,

Mâinele ei mă atingeau.

Picioarele-i m-au strâns la spate,

În acel loc, în acea noapte,

Am inceput să o iubesc

Ca pe ceva nepământesc.

Şi clipe întregi tot ne-am iubit,

Pâna în zori, la răsărit.

Luna nu se mai vedea,

Pe cer n-a mai rămas o stea.

Eram înconjuraţi de tei

Când m-am atins de sânii ei

Şi în frumoasa dimineaţă

Am adormit, ţinându-ne în braţe.

A fost o noapte de amor

De care şi acum îmi este dor,

Ea plânge în fiecare seară,

Pentru că a fost ultima oară

"Profesorul"

Daca tot am vorbit despre relatiile dintre prieteni as vrea sa scriu ceva despre unul dintre ei. Ca sa ma intelegeti de la inceput pe acest prieten il vom numi “profesorul”, acest pseudonim l-am ales pt ca am invatat foarte multe lucruri de la el si cred ca voi mai invata. Pentru ai crea o imagine am sa va spun ca este un baiat care a reusit sa termine o facultate si chiar sa-si apere si lucrarea de disertatie. Pe langa studiile pe car ele are a mai traiti si multe si diferite experiente de viata atat placute cat si neplacute.

Cand am venit la Iasi la facultate, am auzit despre un baiat care era cazat in acelasi camin cu mine, dar numele lui imi parea foarte cunoscut inca din aventurile mele traite in Iasi la liceu, adica acum vreo 5 ani in urma. Mai tarziu dupa cateva saptamani traite in acel camin in sfarsit l-am cunoscut si eu pe “profesor” care la prima impresie mi-a parut o persoana de o cultura generala inalta si de o politete deosebita, era rezervat in tot ce spunea si in fiecare miscare. La primul show la care am participat si eu in camin desigur ca l-am cunoscut mai bine si am ramas uimit de calitatile pe care le avea si de respesctul de care se bucura in tot caminul, atunci m-am convins ca “profesorul” e acea persoana despre care auzisem e legende in anii de liceu, lucru care mi s-a confirmat un pic mai tarziu, si de atunci relatia mea cu dansul a inceput sa fie una de prietenie dar in acelasi timp si una de profesor si invatacel.

“Profesorul” mi-a vorbit despre multe intamplari si trairi, dar printer toate cele povestite mi-a spus si despre regulile de convietuire din camin si intre colegi, si tot el mi-a povestit cum era in iasi la inceputul anilor 2000 si cum se comportau studentii basarabeni atunci. Din acele momente am inteles ca generatiile de acum sunt total diferite si nu vreau sa pastreze traditiile si sa aiba acel respesct care exista candva fata de persoanele mai mari. Acest lucru ma dezamagit foarte mult si de atunci am inceput sa intreb de toti cei mai mari despre vremurile in care eu eram in scoala generala si nici prin cap nu-mi trecea ce poate sa se intample intre frati prin care curge acelasi sange de roman.

Daca cineva este interesat despre trecutul studentilor basarabeni  din Iasi sau de ce este atat de frumoasa studentia acum in Iasi ar trebui sa vorbiti cu “profesorul”.

Numele acestui professor este Vova, despre care stie aproape fiecare student basarabian sip e langa anii lui frumosi de tinerete are si acele pete negre ramase la el in suflet din cauza dezamagirelor traite in acest frumos si scump oras. Eu ii multumesc mult lui pentru sfaturile si indrumarile pe care mi le-a dat si ii promit ca nu-l voi uita niciodata, si sper ca peste ani cand va vorbi cu generatiile care vor veni dupa noi sa-si regaseasca amprenta lasata in traditiile vietii studentesti.

Totul are un inceput

                Inca din copilarie visam sa devin scriitor, si in ultimul timp tot mai multi prieteni m-au incurajat sa incep sa scriu o carte, si m-am gandit ca cel mai bun inceput ar fi sa-mi creez un blog, dupa care o schita de carte, si in final sa-mi indeplinesc visul.

     Acest articol am sa-l incep cu o prezentare despre ce as fi interest sa scriu mai departe. In primul rand sunt interest despre relatiile dintre prieteni, amici, amanti, cupluri si altele. Un al doilea obiectiv ar fi problemele generatiilor care ne vor inlocui pe noi. Si in final intamplari din viata, ceea ce am trait eu sau am auzit de la altii.

     Tot acest blog as vrea sa fie un camp pentru discutii unde sa invatam unii de la altii si sa ne exprimam fara nici o frica opiniile.

     Acuma ca sa imi fac o scurta prezentare mie, as spune ca sunt student la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi la facultatea de drept, sunt membru al Asociatiei Tinerilor Romani din Afara Granitelor “ATRAG Iasi”, imi place sportul sa-l practic si sa-l urmaresc la televizor, si cel mai mult imi place sa caut diferite aventuri impreuna cu prietenii mei.

     “Buna comunicare este la fel de stimulanta ca o cafea neagra si tot atat ti-e greu sa dormi dupa ea.”      

                                                                                                                                                Anne Morrow Lindbergh