"Profesorul"

Daca tot am vorbit despre relatiile dintre prieteni as vrea sa scriu ceva despre unul dintre ei. Ca sa ma intelegeti de la inceput pe acest prieten il vom numi “profesorul”, acest pseudonim l-am ales pt ca am invatat foarte multe lucruri de la el si cred ca voi mai invata. Pentru ai crea o imagine am sa va spun ca este un baiat care a reusit sa termine o facultate si chiar sa-si apere si lucrarea de disertatie. Pe langa studiile pe car ele are a mai traiti si multe si diferite experiente de viata atat placute cat si neplacute.

Cand am venit la Iasi la facultate, am auzit despre un baiat care era cazat in acelasi camin cu mine, dar numele lui imi parea foarte cunoscut inca din aventurile mele traite in Iasi la liceu, adica acum vreo 5 ani in urma. Mai tarziu dupa cateva saptamani traite in acel camin in sfarsit l-am cunoscut si eu pe “profesor” care la prima impresie mi-a parut o persoana de o cultura generala inalta si de o politete deosebita, era rezervat in tot ce spunea si in fiecare miscare. La primul show la care am participat si eu in camin desigur ca l-am cunoscut mai bine si am ramas uimit de calitatile pe care le avea si de respesctul de care se bucura in tot caminul, atunci m-am convins ca “profesorul” e acea persoana despre care auzisem e legende in anii de liceu, lucru care mi s-a confirmat un pic mai tarziu, si de atunci relatia mea cu dansul a inceput sa fie una de prietenie dar in acelasi timp si una de profesor si invatacel.

“Profesorul” mi-a vorbit despre multe intamplari si trairi, dar printer toate cele povestite mi-a spus si despre regulile de convietuire din camin si intre colegi, si tot el mi-a povestit cum era in iasi la inceputul anilor 2000 si cum se comportau studentii basarabeni atunci. Din acele momente am inteles ca generatiile de acum sunt total diferite si nu vreau sa pastreze traditiile si sa aiba acel respesct care exista candva fata de persoanele mai mari. Acest lucru ma dezamagit foarte mult si de atunci am inceput sa intreb de toti cei mai mari despre vremurile in care eu eram in scoala generala si nici prin cap nu-mi trecea ce poate sa se intample intre frati prin care curge acelasi sange de roman.

Daca cineva este interesat despre trecutul studentilor basarabeni  din Iasi sau de ce este atat de frumoasa studentia acum in Iasi ar trebui sa vorbiti cu “profesorul”.

Numele acestui professor este Vova, despre care stie aproape fiecare student basarabian sip e langa anii lui frumosi de tinerete are si acele pete negre ramase la el in suflet din cauza dezamagirelor traite in acest frumos si scump oras. Eu ii multumesc mult lui pentru sfaturile si indrumarile pe care mi le-a dat si ii promit ca nu-l voi uita niciodata, si sper ca peste ani cand va vorbi cu generatiile care vor veni dupa noi sa-si regaseasca amprenta lasata in traditiile vietii studentesti.

Totul are un inceput

                Inca din copilarie visam sa devin scriitor, si in ultimul timp tot mai multi prieteni m-au incurajat sa incep sa scriu o carte, si m-am gandit ca cel mai bun inceput ar fi sa-mi creez un blog, dupa care o schita de carte, si in final sa-mi indeplinesc visul.

     Acest articol am sa-l incep cu o prezentare despre ce as fi interest sa scriu mai departe. In primul rand sunt interest despre relatiile dintre prieteni, amici, amanti, cupluri si altele. Un al doilea obiectiv ar fi problemele generatiilor care ne vor inlocui pe noi. Si in final intamplari din viata, ceea ce am trait eu sau am auzit de la altii.

     Tot acest blog as vrea sa fie un camp pentru discutii unde sa invatam unii de la altii si sa ne exprimam fara nici o frica opiniile.

     Acuma ca sa imi fac o scurta prezentare mie, as spune ca sunt student la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi la facultatea de drept, sunt membru al Asociatiei Tinerilor Romani din Afara Granitelor “ATRAG Iasi”, imi place sportul sa-l practic si sa-l urmaresc la televizor, si cel mai mult imi place sa caut diferite aventuri impreuna cu prietenii mei.

     “Buna comunicare este la fel de stimulanta ca o cafea neagra si tot atat ti-e greu sa dormi dupa ea.”      

                                                                                                                                                Anne Morrow Lindbergh